Am
văzut un orb de energie plutitor care s-a prelins într-o formă
umană de un alb imaculat. După câteva clipe această formă umană
s-a multiplicat și erau acum 2 Forme Umane De Un Alb Imaculat,
Față În Față. Cea de-a Doua S-a Transformat Într-o Formă Umană
De Un Negru Imaculat și nu a durat mult până când cele două
forme de viață au pornit a se înălța împreună. Au început să
danseze înspre contopire, așa cum gimnaștii fac când fiecare îl
ține pe celălalt de picioare. În câteva clipe contopirea era
completă și a luat naștere echilibrul perfect, ying și yang,
niciunul mai presus și niciunul mai prejos, nu două jumătăți, ci
două egaluri. Orbul alb – negru a început să urce cu o viteză
din ce în ce mai rapidă, până când la jumătatea distanței
dintre pământ și cer a dispărut. În clipa imediat următoare a
început să plouă cu lacrimi yin – yang, care odată căzute pe
pământ au început să dea naștere unei vegetații luxuriante, cu
mușchi și ferigi, cu iarbă și flori, fără să fie loc între
vietăți vegetale decât exact cât este nevoie pentru a nu se
sufoca una pe cealaltă. Acest spațiu dintre vietăți era
extraordinar de mic, abia sesizabil, numai bine cât să fie posibil
ca o picătură de rouă să se scurgă de pe una pe cealaltă și
apoi către o alta și alta: împărțeau viața.
Odată înfăptuit
acest miracol oamenii, care nu erau pe pământ, ci la circa un metru
și jumătate deasupra acestuia, au început să se transforme în copaci.
Și-au întins rădăcinile către pământ doar pentru a
învăța îmbrățișarea pământului. Imediat ce au penetrat
pământul cu rădăcinile lor copacii s-au înălțat la circa 5
metri înălțime și au crescut rădăcini înspre cer. Ancorați
acum în susținerea divină, rădăcinile lor care fuseseră în
pământ și care acum atârnau în aer, au început să se țină
una de alta. Cu fiecare adiere de vânt întreaga lume era un infinit
de copaci balansându-se împreună după grația divină. Odată realizată
această conștientizare am putut vedea cum jos nu mai era nimic
verde, totul era galben, un galben strălucitor, cel mai strălucitor
galben posibil, dar pe care îl puteam privi perfect. Era cel mai
frumos lan de grâu pe care l-am văzut vreodată. M-a cuprins o
stare de bucurie deosebită și am început să îmi simt inima cum
palpită. Am știut că acum în inima mea este bucurie. Inima mea
este bucuria.
miercuri, 13 ianuarie 2021
Cum S-a Născut Bucuria
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cum am devenit Dumnezeu
Am văzut un guru stând pe jos în poziție de lotus, era cu ochii închiși dar vedea, avea gura închisă dar vorbea. În jurul lui erau alți...
-
Am văzut un orb de energie plutitor care s-a prelins într-o formă umană de un alb imaculat. După câteva clipe această formă umană s-a m...
-
Sunt zile în care simți că îți este imposibil să te iubești Dacă într-o astfel de zi cineva simte să te iubească te rog eu nu-l goni Dă-ți...
-
Am văzut un guru stând pe jos în poziție de lotus, era cu ochii închiși dar vedea, avea gura închisă dar vorbea. În jurul lui erau alți...
thx bro :)
RăspundețiȘtergere